Școala Gimnazială Lețcani

Şcoala Gimnazială Leţcani, cu 130 ani de existenţă, dispune de trei corpuri de clădire reabilitate în anul 2016, cu 20 săli de clasă, o sală de gimnastică, o bibliotecă, laborator de fizică, laborator de chimie, laborator de educaţie tehnologică şi laborator de informatică. În spaţiul şcolii se află Centrul de Documentare şi Informare ce dispune de o sală de festivităţi şi o sală de lectură.

În anul şcolar 2019-2020 au fost înscrişi 171 de elevi în ciclul primar şi 222 de elevi în ciclul gimnazial. Cursurile ciclului gimnazial sunt frecventate şi de elevii din satele Cucuteni, Bogonos şi Avicola (Căpriţa), şcoala având în dotare un microbuz şcolar ce asigura transportul elevilor navetişti.

Învățătorii și profesorii diriginți ai claselor din Școala Gimnazială Lețcani:

  • Clasa pregătitoare A - înv. Irimița Mioara

  • Clasa pregătitoare B - înv. Fuștei Maria

  • Clasa I - înv. Zaharia Simona Mihaela

  • Clasa a II-a - prof. inv primar Pristanda Cezara; sala nr. 4 parter, corp A

  • Clasa a III-a A - prof. înv prim. Păduraru Roxana; sala nr. 1 etaj, corp A

  • Clasa a III-a. B - înv. Zorici Eliza; sala nr. 4 etaj, corp A

  • Clasa a IV-a A - prof.înv.prim. Cobiliță Anca, sala nr. 1 parter, corp A

  • Clasa a IV-a B - prof.înv. prim. Ursache Cristina, sala nr. 3, etaj, corp A

 

  • Clasa a V-a A - prof. Miron Dragoș; sala nr. 2, etaj corp C

  • Clasa a V-a B - prof Răileanu Virginia; sala nr. 2, parter corp A

  • Clasa a V-a C - prof  Romașcu Hermina; sala nr. 2 corp B

  • Clasa a VI-a A - prof Gavrilă Nicoleta, sala nr. 3, Corp A, parter

  • Clasa a VI-a B - prof Mihăilă Roxana; sala nr. 1, corp B

  • Clasa a VI-a C - prof Onofrei Ioan, sala parter Corp C

  • Clasa a VII-a A - prof Andriescu Dorina; sala nr. 5, corp B

  • Clasa a VII-a B - prof Neculai Ramona; sala nr. 5  parter, corp A

  • Clasa a VIII-a A - Șurubaru Camelia; sala nr. 3, corp B

  • Clasa a VIII-a B - prof. Neagu Alina, sala nr. 4 corp B

 

 

  • 01
  • 02
  • 03
  • 04
  • 05
  • 06

Școala Gimnazială Lețcani - etape ale devenirii și trepte ale afirmării

Înființarea, dezvoltarea și afirmarea Școlii Lețcani, care a aniversat, în 2019, 130 de ani de activitate, trebuie privite în contextul celor peste 150 de ani de învățământ instituționalizat din comuna noastră, pe care i-am rememorat în anul 2015, când am marcat și împlinirea unui secol și jumătate de la înființarea școlii din satul Cucuteni, care este astăzi structură arondată în cadrul unității noastre.

După cum rezultă dintr-o schiță monografică a satului Lețcani, realizată de către fostul învățător și director Dumitru Chiriac în deceniul al VI-lea al secolului trecut, care a fost completată ulterior de către profesoara Teofilia Popescu, și din lucrarea Comuna Lețcani-comunitate și ideal, realizată de un colectiv format din învățători, profesori și preoți  sub coordonarea profesorului (pe atunci primar) Ovidiu Ursache  și publicată în anul 2006 la Editura Golia din Iași, prima școală din satul Lețcani a fost înființată în anul 1889. În evoluția și dezvoltarea ca instituție locală fundamentală a acesteia se pot distinge o serie de etape ale devenirii și trepte ale afirmării, care, într-o abordare sintetică, se prezintă astfel:

1. Etapa începuturilor și a punerii bazelor învățământului instituționalizat în satul Lețcani (1889-1918)

În această perioadă, din care s-au păstrat foarte puține documente și  despre care s-au transmis informații puține și incerte, au fost depășite dificultățile începuturilor (asigurarea spațiului și a minimei dotări, asigurarea unui învățător, convingerea copiilor cu vârste între 8 și 12 ani să urmeze cursurile obligatorii), școala funcționând inițial în baza Legii instrucțiunii publice 1150/1864, din 1896 după Legea învățământului primar și primar normal a lui Petru Poni, și ulterior implicându-se în realizarea reformelor haretiene, în special a celor din 1901, 1908 și 1909, care vizau învățământul rural. Dintre învățătorii care și-au adus contribuția la punerea bazelor învățământului instituționalizat în satul Lețcani sunt cunoscuți Ioan Popa, al cărui nume este consemnat într-un tabel  din 1912 cu învățătorii care funcționau în județul Iași, și Filip Georgescu, a cărui activitate, potrivit actelor existente în arhiva școlii, a încetat în anul 1918. În această perioadă a fost construit primul local propriu al școlii, cu două săli de clasă și cancelarie, care a fost dat in folosință, așa după cum rezultă din unele procese verbale de inspecție din perioada interbelică, în anul 1914. Este vorba de clădirea renovată în anul 2006, în care funcționează și Centrul Cultural Lețcani.

2. Etapa relansării și a consolidării instituționale, în condițiile specifice ale perioadei interbelice (1918-1938)

Pe fondul  optimismului generat de împlinirea idealului național și al dezvoltării de ansamblu a societății românești,  continuă punerea în aplicare a reformelor haretiene privind organizarea învățământului primar, se trece, odată cu adoptarea, în 1924, a noii legislații școlare, propuse de  Constantin Angelescu în calitatea sa de ministru al instrucțiunii publice și al cultelor, la generalizarea învățământului de șapte ani, se construiește al doilea corp de clădire cu patru săli de clasă (din bârne și vălătuci), demolat și reconstruit în perioada 2010-2011. Personalitatea care și-a pus cel mai mult amprenta pe întreaga evoluție și dezvoltare a Școlii Lețcani în această perioadă a fost  învățătorul și directorul acesteia, Gavril Mihăilescu. Ca  titulare ale școlii, în această perioadă au mai funcționat învățătoarea Laura Tomaziu, care în anumite perioade a fost detașată la Revizoratul Școlar Iași, și învățătoarea Adela Popovici, soția preotului Sava Popovici, transferată în 1930 de la Școala Cogeasca. 

3. Perioada de rezistență și de continuare a activității în condițiile războiului, ale autoritarismului, ale sovietizării, colectivizării, proletcultismului și ale ideologizării forțate a învățământului (1938-1970).

Începutul acestei perioade coincide cu venirea la conducerea școlii a învățătorului Ioan Argint și se încheie cu mandatul de director al profesorului  Mihai Popescu. Atât directorii, dintre care s-au mai remarcat învățătoarea Adela Popovici și învățătorul Dumitru Chiriac, cât și ceilalți învățători și profesori au făcut tot ce le-a stat în putință ca în vremuri deloc prielnice școala să continue să răspândească lumina științei de carte în rândul nu doar al copiilor de vârstă școlară ci chiar și în rândul adulților. Adaptarea la cerințele de cele mai multe ori abuzive ale celor trei regimuri dictatoriale, înfruntarea greutăților generate de război și continuarea cursurilor pe toată durata acestuia, cu excepția refugiului, participarea la activitatea de alfabetizare a neștiutorilor de carte și de culturalizare a sătenilor, implicarea forțată a cadrelor didactice la procesul colectivizării, întoarcerea la învățământul de patru ani, revenirea, din 1956, la cel de șapte ani, iar din 1961 generalizarea școlii de opt ani, construirea clădirii cu cinci săli de clasă, care până în 1992 a fost corpul principal al instituției, sunt doar o parte dintre problemele, dificultățile direcțiile de acțiune care dau nota specifică a acestei etape din evoluția școlii noastre.

4. Perioada 1971-1986 se caracterizează atât printr-o serie de acumulări, cantitative și calitative, cât și prin accentuarea unor contradicții și disfuncții, atât prin procese și tendințe specifice perioadelor de criză, cât și prin încercări de depășire a acestora sau chiar de relansare și afirmare.

Aceste evoluții și stări contradictorii explică, în opinia noastră, și instabilitatea care s-a manifestat la nivelul conducerii, în cei cincisprezece ani schimbându-se de opt ori directorul școlii. În această perioadă, și ca efect al Legii învățământului din 1968, are loc ieșirea de sub influența școlii și a pedagogiei de inspirație sovietică, încercând-se valorificarea tradițiilor școlii românești și a achizițiilor pedagogiei occidentale, se generalizează prima treaptă de liceu, la Lețcani înființându-se clasele a IX-a și a X-a începând cu anul școlar 1973-1974. Colectivul didactic al școlii se completează cu absolvenți  ai facultăților de profil sau ai Liceului pedagogic și devine mai stabil, majoritatea profesorilor și învățătorilor fiind titulari pe post, unii dintre ei având în 1989 o vechime neîntreruptă în școală de câteva decenii. Principalele probleme din această perioadă ale instituției erau cele care vizau insuficiența și gradul avansat de uzură a bazei didactic-materiale, instabilitatea și ineficiența în plan administrativ a conducerii, amestecul autorităților vremii  în luarea deciziilor interne și ezitările celor mai mulți dintre directori de a respinge sau măcar de a limita amestecul factorului  politic în exercitarea actului de conducere, supraîncărcarea cadrelor didactice și a elevilor, neasigurarea salarizării cadrelor tehnice (maiștrii instructori, care acopereau orele de instruire practică și inginerii care predau disciplinele tehnice trebuind să fie plătiți de unități economice de profil), subfinanțarea și sistarea investițiilor în domeniul educației și al culturii etc, toate acestea fiind și un efect al crizei de sistem în care intrase regimul comunist în deceniul al nouălea al secolului trecut. Cu toate acestea,  nivelul calitativ al rezultatelor elevilor era în creștere, baza materială a cunoscut unele îmbunătățiri prin construirea atelierului și a anexei cu două săli de clasă la actualul corp B sau prin unele dotări pentru laboratorul de fizică, pentru chimie sau biologie, prin creșterea fondului de carete al bibliotecii, acestea fiind însă total insuficiente în raport cu nevoile reale ale unui învățământ modern și numărul mereu în creștere al elevilor. Se simțea nevoia unor schimbări radicale și a unei dezvoltări reale, sub toate aspectele, a școlii, în ordinea priorităților, pe primul loc aflându-se construirea unui local adecvat .Chiar dacă sub aspectul eficienței manageriale părerile sunt împărțite, ceea ce trebuie remarcat este faptul  că funcția de director și director adjunct a fost îndeplinită, în acei ani, cu una sau două excepții, de unii dintre cei mai buni profesori pe care i-a avut  Școala Lețcani, respectiv  Panait Istrătescu, Elisaveta Moșac, Octavian Țugulea,  Elvira Cotelea (directori) sau Elena Frăsinaru, Elisabeta Asăndulesei, Cecilia Grecu (directori adjuncți)

5. Etapa  modernizării, a afirmării instituționale și a unor contribuții majore la reconstrucția, dezvoltarea și creșterea prestigiului  Comunei Lețcani (începe în anul 1986, continuând și în prezent).

Deși în plan politic, economic, cultural-educațional, moral-juridic și instituțional societatea românească a traversat o perioadă de instabilitate, de evoluții contradictorii, de distrugeri  și crize determinate de trecerea pe cale revoluționară de la un regim politic la altul, de prea desele și de multe ori neinspiratele reforme, de celelalte procese care au avut și mai au loc în plan internațional și național la cumpăna dintre milenii, care, direct sau indirect, s-au răsfrânt și asupra comunei și instituției noastre, Școala Lețcani a cunoscut aproape trei decenii de stabilitate, de înnoiri și de acumulări, de progres și de afirmare pe toate planurile. În acești ani  s-a asigurat continuitatea și conservarea valorilor autentice acumulate de generațiile trecute, realizându-se totodată  transformări  de substanță, achiziții și înnoiri fără precedent, energiile au fost canalizate spre dezvoltarea și modernizarea instituției, restrângându-se la strictul necesar dimensiunea distructivă a proceselor revoluționare și a reformelor școlare, școala devenind nu doar principalul reper al unei evoluții normale, un model  de urmat și un povățuitor, ci și factorul cel mai implicat și mai eficient  al redresării, dezvoltării și afirmării pentru întreaga comună, toate  acestea datorându-se în primul rând profesorului și directorului Ovidiu Ursache, care s-a impus, indubitabil, ca fiind personalitatea cea mai proeminentă a comunității. În perioada celor trei mandate de primar ale profesorului Ovidiu Ursache funcția de director  al școlii a fost exercitată de către doamna profesoară Mihaela Chira, iar  în anul 2009, la conducerea instituției, timp de aproape șapte luni, cât domnul Ursache a îndeplinit funcția de inspector școlar general la ISJ Iași, s-a aflat doamna profesoară Ramona Neculai. Semnificative pentru progresele realizate în planul dezvoltării și modernizării școlii și educației  la nivelul Comunei Lețcani în această perioadă sunt reorganizarea instituțională și adaptarea ordinii juridice interne la evoluțiile în plan legislativ și la nevoile vieții, ale comunității și ale societății,  construirea școlii cu etaj de la Lețcani și a școlii cu opt săli de clasă de la Cogeasca, reconstrucția/ reabilitarea/ consolidarea/refuncționalizarea celorlalte corpuri de clădiri ale școlilor din comună, alimentarea cu apă de Timișești și cu gaze naturale, realizarea încălzirii centrale, înnoirea și modernizarea întregii baze didactico-materiale, refacerea și sporirea patrimoniului, asigurarea cu personal didactic de o înaltă pregătire științifică și metodico-pedagogică, diminuarea la minimum a elevilor neșcolarizați sau declarați în abandon școlar,  actualizarea curriculumului, ridicarea nivelului general de pregătire, creșterea numărului elevilor cu rezultate de performanță și al celor admiși la liceele de elită ale municipiului Iași sau al celor care au absolvit studii superioare, promovarea unui set de valori, a unor norme, a unei viziuni și concepții proprii asupra educației, a misiunii școlii și a dezvoltării instituționale a acesteia, modernizarea și eficientizarea managementului școlar, dezvoltarea unor parteneriate și derularea unor programe sau proiecte educaționale locale, județene, naționale și europene cu impact deosebit asupra calității procesului instructiv-educativ, creșterea permanentă a prestigiului Școlii Lețcani și al cadrelor didactice ale acesteia.

După cum se poate observa programul de dezvoltare și modernizare instituțională, de îmbunătățire permanentă a calității activității desfășurate și a performanțelor elevilor nu a vizat doar Școala Lețcani, ci toate unitățile de învățământ din comună. Aceasta se explică prin faptul că atât în perioada 1986-1996, în care a fost  și director coordonator al școlilor și grădinițelor din întreaga comună sau in timpul celor trei mandate de primar (1996-2008), cât și după revenirea în funcția de director, în calitate de consilier local și de președinte al comisiei pentru educație, cultură, religie și pe probleme juridice a Consiliului Local Lețcani, domnul profesor Ovidiu Ursache a acționat constant pentru sporirea și modernizarea bazei didactico-materiale, pentru întărirea rolului școlii și consolidarea  statutului  de povățuitori ai comunității al profesorilor, învățătorilor, educatoarelor  și al tuturor intelectualilor nu doar la nivelul satului de centru, ci și în Cogeasca, Bogonos sau Cucuteni.


Print   Email